Fier SUPER Forjat

Fier Forjat

October 17, 2017 Istoria Fierului
Suport Vanzari:
Fier Forjat

Fier Forjat

Vanzari

0724 / 27 45 05


             E-mail:   

            voluta07.impex@gmail.com          

Transport GRATUIT

 Transportul este Gratuit in Bucuresti si Prahova

Transportul este gratuit in Bucuresti,Prahova si llfov

Site Map
Fier Forjat
Parteneri:
Fier Forjat
Monitorizare trafic:
Fier Forjat

trafic ranking Countomat website statistics and webcounter

Fragrance Super Specials - Up to 60% Off

Istoria fierului

      Aparitia fierului pe Pamant a avut loc in jurul mileniului IV inainte de Christos sub forma unor meteoriti cazuti din spatiu. Acestor fragmente de stele omul atribuie o valoare magico-simbolica si din acestea realizeaza obiecte ornamentale si obiecte care poarta noroc. 

      Incepand cu mileniului III metalul incepe sa fie implicat in fabricarea unor obiecte de uz comun.Pentru a asista la  nasterea siderurgiei,inteleasa ca si capacitate de extragere a fierului din minerale si supunerea lui la diferite procese de lucru pana la obtinerea unor lucruri facute manual trebuie sa asteptam anul 2000 iC cand popoarele din Caucazul Meridional o utilizau pentru a fabrica arme.

      Se povesteste ca , pe vremuri, era un maistru fierar caruia Iulius Caesar i-a salvat viata.Drept rasplata pentrul generalul roman maistrul i-a confectionat o spada invincibila utilizand ca materie prima un bloc de siderite , cazut din cer. Meteoritul,cazut pe un ghetar, a fost trecut prin foc, batut incontinuu trei zile si trei nopti si apoi scufundat in sange de leu.

      Tehnologia fierului s-a dezvoltat dinspre Orient( Mesopotamia, Egipt, Persia,  China) catre Occident ( Grecia, Italia, Peninsula Iberica) si mai tarziu in Europa de Nord (Marea Galiei, Insulele britanice), implicand de la asa-zisa Epoca Fierului(anul I iC) cele mai dezvoltate orase din lumea antica.

      Prelucrarea fierului, ramasa aproape neschimbata pana la Revolutia Industriala din 1700, consta in incalzirea intr-un cuptor cu ventilatie naturala, mineralele de fier (limonite,hematite, siderite, magnetite ) impreuna cu straturi de carbune de lemn pana la separarea de zgura a unei mase spongioase. Aceasta , batuta de mai multe ori de unde si numele fier batut scoate o anumita zgura nemetalica pana devine compacta si maleabila. Oricum, incepand cu secolul VIII iC o data cu descoperirea asa-zisei caliri adica racirea rapida a metalului incins in apa s-a reusit sa se faca un produs mai dur si mai rezistent.

      Dupa o perioada lunga de timp, urmata de caderea imperiului roman(timp in care s-a folosit foarte mult bronzul),siderurgia prinde viata in lumea medievala,timp in care cucereste un spatiu din ce in ce mai important, determinand o intaietate a fierului in raport cu alte metale.

      Din secolul XII pana in secolul XVIII productia atrizanala de obiecte din fier constituie una dintre referintele fundamentale ale culturii materialelor ale civilizatiilor ocidentale. Metalul revolutionar, de la utilizarea pur militara din epoca Greco-romana, incepe sa fie folosit si pentru uz civil devenind in scurt timp materialul primar pentru producerea de instrumente domestice,agricole si artizanale.

      Acestea, prima data simple s-au perfectionat cu trecerea timpului, in epoca renascentista, mesterii fierari fiind capabili sa realizeze opere de un mare prestigiu.

      Italia si Spania au exercitat, intre anii 300 si 500 o suprematie in raport cu restul continentului; fierul avea un statut aparte si mai marii vremurilor respective puneau accent pe obiectele care aveau o forma si o calitate desavarsita.

      In secolele urmatoare, intaietatea le revine francezilor si nemtilor, care pun accent pe langa calitate si pe rafinamentul produselor din fier. Franta , in mod particular domina activitatea siderurgica in secolele XVII si XVIII, atat pentru productia de materie prima cat si pentru produsele finite.

      In Franta un impuls decisiv l-a avut si politica inteligenta a multor suverani care din cand in cand promulgau ordonante pentru modificarea regulamentului fabricilor. Prelucrarea fierului incepe sa capete o mare importanta in anul 1650 cand Luigi XIV proclama oficial arta a prelucra fierul ca a patra dupa pictura, sculptura si muzica.

      In cursul anului 1700 noile progrese stiintifice se aplica si in campul extragerilor, productiei si prelucrarii fierului; cu ajutorul chimiei, mai apoi, se ajunge la o intelegere mai buna a structurii fierului si ale principalelor sale aliaje cu carbunele: otelul si fierul forjat. Noile perspective oferite de progresul tehnologic au furnizat bazele pentru nasterea proceselor industriale pentru producerea fierului si fierului forjat contribuind de asemenea la marirea cantitatii produse si a controlarii calitatii materialelor in functie de exigentele specifice.

      Pe viitor , foarte multe obiecte vor fi realizate artizanal, exact ca in trecut, pentru ca timpul si oamenii sa-si poata pune ampenta asupra lor





Protectia si metode de fabricare a Fier ului Forjat
Print    Email

Protectia lucrarilor din fier forjat.

       Articolele din fier forjat sunt menite sa arate estetic prin eleganta si rafinament, pastrandu-se intr-o conditie de invidiat pentru o perioada de timp de zeci de ani.

       In prezent, intr-o atmosfera inconjuratoare plina de diferite substante daunatoare, problema pastrarii anturajului lucrarii este una foarte intalnita.Metodele de pastrare a lucrarilor din fier forjat folosite in timpurile de demult sunt cunoscute dar nu mai pot fi folosite si in zilele noastre.

       In vremuri indepartate, uneori lucrarile nu aveau nevoie de protectie, existand lucrari ce au trecut peste vremuri fara nicio protectie.

       Cauza poate fi lamurita din doua puncte de vedere

       - Atmosfera din zilele noastre contine foarte multe elemente care in antichitate nu existau, de exemplu, anghidrida, care se compoarta destul de agresiv cu metale ;

       - Rezistenta chimica a metalelor a scazut ca rezultat al prezentei substantelor straine ce apar in procesul producerii metalelor datorita folosirii coxului in locul carbunelui.

       Daca mestesugarii vremurilor de demult nu aveau de afacere cu corozia , in prezent aceasta da mari batai de cap celor care produc lucrari metalice.

       In prezent industria chimica produce o multime de substante ce impiedica aparitia ruginei, insa nu toate pot fi folosite la articolele din fier forjat. Acest lucru ne arata ca nu trebuie sa evitam complet metodele folosite in trecut, insa sa apelam la produsele chimice in cazurile de necesitate.

       Pentru a asigura protectia lucrarilor, trebuia sa tinem cont, unde anume vor fi situate(montate) acetea. In cazul in care acestea vor fi situate in interiorul incaperii situatia e mai usoara nefiind necesara o protectie prea ridicata, daca insa acetea cor fi amplasate afara, ele nicesita o protectie cu un grad mai ridicat.

Metodele de fabricare a articolelor din fier forjat.

      Pe parcursul confectionarii articolelor din fier forjat , pe suprafata acestora apare un strat de arsura, de o culoare sur-albastrie.

      Aceasta arsura nu protejeaza fierul de corozie, din cauza ca grosimea coalei e prea mare, si in timpul schimbarii temperaturii sau la lovituri ea crapa.Cand se ajunge la ultima etapa a prelucrarii acest strat trebuie de indepartat, metoda mecanica fiind cea mai folosita.Suprafata se prelucreaza cu hirtie abraziva, pentru ca stratul de arsura sa fie rosu complet, apoi cu o perie de fier se curata complet si se introduce in solutie de apa cu piatra macinata marunt.La urmatorul pas, lucrarea se spala si se sterge pana la uscare. In acest mod lucrarea este gata si se poate trece la etapa urmatoare.

      Exista mai multe metode de prelucrare. In cazul in care lucrarea se va afla intr-un loc uscat in incapere, se opteaza pentru o varianta mai usoara: oxidarea metalului la aer liber. Aceasta metoda nu necesita multa practica iar da niste rezultate sunt foarte bune daca totul se face cu acuratete. Suprafata se incalzeste fara metode chimice, si executorul decide ce culoare va avea lucrarea.

      Culorile pot varia intr-o gama completa de la galben si cafeniu-inchis pina la sur-albastrui sau chiar violet inchis. Incalzirea se face foarte atent, pentru a permite culorii sa se schimbe cat mai lent; in acest caz stratul este subtire si dur. Cand intreaga suprafata capata aceeasi culoare, ea este acoperita cu un strat de ceara.Cel mai bun rezultat se obtine cand se foloseste ceara de albine, dizolvata intr-un combustibil. Aceata se aplica pe suprafata iar dupa uscare se lustruiaza cu o perie de fibra. Culoarea neagra se obtine aplicandu-se metoda innegririi, cunoscuta de mestesugarii fierari de sute de ani. Fierul se curate, apoi se prelucreaza cu ulei (orice ulei vegetal) si se incalzeste incet. Pe intreaga durata a incalzirii uleiul nu trebuie sa ia foc motiv pentru care este necesara o atentie ridicata. Odata ajuns la temperature ridicate uleiul incepe sa se descompuna si combinindu-se cu oxizi de fier, da o nuanta neagra profunda. Stratul protejeaza foarte bine metalul de corozie, insa nici el nu este ideal din punct de vedere al protectiei.

      Pentru prelucrarea finala nu trebuiesc folosite lacurile nitrocelulozice deorece acestea nu se fixeaza pe stratulile uleioase iar componenta chimica rezultata nu protejeaza lucrarea finala impotriva coroziei.

      Cea mai usoara metoda de innegrire este cea de prelucrare intr-un vas cu alcalini. Fierul trebuie curatat foarte bine Apoi se prepara solutie de hidroxid, care se incalzeste pana la aproximativ la 130C. Se introduce fierul intr-un vas timp de 7-10 minute. Daca suprafata a fost curatata foarte bine culoarea care rezulta este neagra si uniforma. Apoi fierul este scos ,se usuca si se sterge foarte bine.